joi, 26 mai 2016

Recunoastere faciala in caricatura. Un paradox?



O caricatura este desenul unde artistul caricaturist deformeaza acele caracteristici ale unui individ care au legatura cu abaterile de la fata normala sau medie. Atunci, daca este un desen deformat cum de poate fi recunoscut? 
Paradoxul recunoasterii in caricatura este faptul ca persoanele recunosc aceste desene distorsionate ale fetelor la fel de mult sau chiar mai mult decat persoanele in realitate! Perceptie, fidelitate, familiaritate tipicitate, toate aceste sunt doar unele dintre elementele care joaca rol in recunoasterea faciala a individului caricaturizat in reteaua neuronala a privitorului!

Model de caricatura cu explicarea caracteristicilor deformate in desen

Ce ne pot invata caricaturile despre recunoasterea faciala?


Daca privim la desenul din stanga care este personajul real si care este cel deformat? Am putea raspunde usor ca cel din stanga. Totusi daca ar fi sa distingem persoana dintr-un grup de 100persoane in care dintre cele doua ipostaze stanga-dreapta am recunoaste-o mai usor? Paradoxal in ipostaza din partea dreapta!

Nu degeaba se spune adesea ca o caricatura buna seamana mai mult cu persoana in cauza decat insasi persoana reala! Cu cat de contraintuitiva poate parea aceasta afirmatie, cu atat de bazata pe stiinta si cercetare este de fapt. In stiinta vederii si a perceptiei exista un termen pentru acest paradox - efectul de caricatura- un termen care explica cum de fapt mintile noastre percep o persoana descompusa precum o caricatura si apoi o compun si o trimit ochilor.

Fetele noastre sunt construite aproape la fel: doi ochi deasupra nasului care este la randul lui deasupra gurii, iar acestea difera in marime si distante de la persoana la persoana. Si atunci ce cauta mintea noastra pentru a reccunoste o fata sunt trasaturile definitorii, acele caracteristici care deviaza cel mai mult de la norma fetei ideale, notiune pe care o avem fiecare defitinita in mintile noastre. Codam fiecare noua fata pe care o vedem nu in termeni absoluti ci in termeni subiectivi, adica accentuam in mintea noastra acele caracteristici care ies din evidenta si le ignoram pe celelalte. Cu alte cuvinte pentru a recunoaste si memora oamenii ii transformam in caricaturi!

Artistul caricaturist, o minte antrenata!

"Cei mai multi oameni cred ca o caricatura inseamna sa gasesti trasaturile esentiale si sa le exagerezi cat de mult poti. Dar este fals! Caricatura inseamna sa gasesti adevarul!", afirma caricatursitul american Jason Seiler, castigator in 2008 al Premiului "Nasul de Aur", premiu oferit anual celui mai bun cariturist din Asociatia Internationala a Caricaturistilor. Seiler afirma ca el shi-a antrenat mintea ani la rand, inca din liceu, pana a ajuns la ceea ce el numeste "nimic mai putin decat o privire de secunda".

O alta perspectiva de caricatura a aceleasi persoane

Personal la o singura privire a persoanei am caricatura acesteia in minte si incep sa desenez, sau desenul incepe sa se desenze automat, este o stare de flux, si este semnul ca vor rezultate niste caricaturi foarte bune! De altfel, sunt de parere ca o caricatura adevarata nu ar trebui calculata matematic, masurata, verificata, etc, ci ea trebuie sa mearga cursiv, sa vina din intuitie sau acel punct de creativitate intima personala si nu prin analiza si rationalizare constienta a fetei persoanei din fata. Acesta este probabil si atributul esential care deosebeste un artist talentat de unul autodidact.invitatie

Fiecare artist isi explica procesul receptiv si creativ in propriul fel, aceasta fiind cheia de acees in mintea lui. Caricaturist Jones Court, castigator in 2005 al premiului "Nasul de aur" afirma ca el vede instant fata generica normala si apoi observa cum subiectul din fata lui difera fata de aceasta.